omaebazooka
Administrator
 Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 494
|
|
Actionand pe principiul “eu te-am facut, eu te omor�, statul organizeaza
Calvarul negustorului cinstit
A fi negustor in Romania nu este o treaba aflata la indemana oricui. Asa cum veti vedea, nu lipsa finantelor, a inventivitatii, a dibaciei sau a curajului ar fi cauzele acestei stari de fapt. In plus, daca tii cu tot dinadinsul sa fii si negustor cinstit, din ala corect, si cu platile la zi, apoi chiar ca ai incurcat-o. Daca nu ai nervi de otel, timp de pierdut berechet, pile la toate nivelele, relatii la toate ghiseele, esti un om pierdut. Cel mai bine ar fi sa-ti vezi de drum, ducand dorul banilor, decat grija lor. Birocratia, lipsa de coerenta legislativa, apucaturi fanariote ale functionarului de Dambovita l-ar face pana si pe Franz Kafka sa-si roada unghiile de invidie. Nu de alta, dar iata ca, la mai bine de 80 de ani de la moartea sa, romanii l-au facut praf, reusind sa conceapa, mai mult chiar, sa puna pe roate un aparat birocratic terifiant, in interiorul caruia omul de rand, cel care incearca sa faca ceva nu doar sa stea cu mana intinsa catre stat, este strivit precum o gaza de o cizma cazona. Prin comparatie, universul birocratic imaginat de celebrul scriitor ceh de limba germana in la fel de celebrele, fascinantele si aproape irealele sale opere, “Procesul� si “Colonia penitenciara�, pare un soi de Eden, din ale carui mere Adam n-ar fi rontait nici mort, de frica sa nu ajunga pe malurile Dambovitei, la vreun ghiseu de-al administratiei publice locale. Nu conteaza care, ghiseu sa fie, zabrelit bine, ca mecanismul birocratiei porneste la cheie. Fie ca vrei sa-ti achiti impozitele, sa-ti declari veniturile, sau sa-ti rezolvi problemele legate de micul tau biznis.
Cat despre pornirea unei afaceri, despre SRL-uri, SA-uri sau alte asemenea “nebunii de tinerete�, un om cat de cat responsabil ar trebui intai sa-si scrie testamentul si apoi sa se apuce, eventual, de treaba. Pentru ca muntele de hartii, miile de drumuri si containerul de atentii pot pune jos pe oricare dintre acesti veritabili aventurieri ai tranzitiei. Care, cascand gura la unul si altul si, auzind cum au pornit ei, cu doar cateva sute de dolari in buzunar si au ajuns sa-si cladeasca imperii financiare, se infoiaza, asa, dintr-o data, si-si zice, injurand cu sete: “Daca astia pot, eu de ce nu?�. “Uite d-aia!�, i-ar raspunde unul din interiorul “sistemului�, care stie cum merge spilul si cum se misca banul. Nu-i chiar asa, dom’le, ma corecteaza un amic al carui principal defect e... toleranta. Mai, sa fie! Atunci, hai sa le luam pe rand. Ce poate fi mai terifiant, de pilda, ca pensionarii sa se ia la tranta cu gardienii publici nu pentru a primi bani ci, din contra, pentru a scapa de ei odata cu grija impozitelor si taxelor locale? Pe ce alt meridian functionarii te privesc, de dupa gratii, dusmanos ca le-ai intrerupt placerea unei cafelute taman in timpul programului? Unde s-a mai pomenit o asemenea nebunie, un asemenea balamuc, acest munte de hartii - declaratii, avize, adeverinte, acte si iar acte - care sta sa se darame peste om fara ca cineva sa se indure sa-i dea o lamurire, sa-l indrume in vreun fel ca sa-si rezolve treaba. In ce tara ai nevoie de 80 de stampile si semnaturi pentru a-ti putea construi ceva - fie o magazie de lemne sau un hotel de cinci stele? In ce colt de lume platesti amenzi de milioane pentru ca SRL-ul tau n-are activitate, dar nu vii de trei ori pe an sa spui chestia asta, in scris, autoritatilor? Pai, daca nefacand nimic iei o amenda de cateva milioane, atunci, Doamne-fereste, atunci cand te vei apuca de vreo afacere de cate parale te va usura statul? De cat timp, de cate plocoane, ce se va intampla cu sanatatea ta, cu nervii tai?! Ce se va intampla? Pai, iata in linii mari cam ce pateste un roman care se vrea si el mic intreprinzator si, mai ales, nu vrea sa moara numai ca vrea statul. Si, atentie, in cele ce urmeaza ne vom rezuma strict la relatia intreprinzator - stat.
“OP-urile� - sau Si nebun de cap, Si cu banii luati
Nu la mult timp de la infiintare, microintreprinderile, acele mici afaceri unde s-au incumetat romanii sa-si incerce norocul, indemnati de unii, de altii si mai de toti, sa intre cu orice chip in lumea buna a capitalismului timpuriu si salbatic, au inceput sa fie privite de autoritati cu oarece dusmanie. Neputand sa stavileasca diversele “inginerii financiare� derulate prin intermediul lor, si nu de amarastenii de la taraba din piata sau de la buticul din colt, ci de chiar marii rechini, care chiar si cu fundul pe un sac de bani tot nu se dau in laturi sa cumpere un snop de facturi contrafacute de la tigani, administratia a decis sa le omoare incetul cu incetul. Asa se face ca, in urma cu doi ani, s-a hotarat ca aceste microintreprinderi sa aiba musai un angajat. Cel putin. Altfel, afacerea era scoasa din joc. In urma acestei indicatii, multi negustori si-au tras obloanele. Cei care s-au incrancenat sa-si salveze biznisul isi blesteama zilele. Doar “scriptologia� care decurge din statutul de firma angajatoare iti mananca toata luna, asa incat pana si tu ajungi sa te minunezi, intrebandu-te cand mai ai timp si de afacerea propriu-zisa. Poate noaptea, ca zilele iti sunt cam prinse toate cu drumuri peste drumuri. Dar hai sa vedem cum arata o luna din existenta celei mai simple afaceri din Romania - o microintreprindere cu un patron si un angajat. Acesta din urma, de regula, cu jumatate de norma ca, tot de regula, nu avea nimeni nevoie de el. In afara de stat, cel care ti l-a bagat pe gat. Existenta acestui jumatate de angajat iti mananca tot atat timp cat o suta sau o mie. Pare un paradox. Nu e deloc asa. Formalitatile, drumurile, cozile, nervii sunt aceiasi. Primul pas din cosmarul pe care trebuie sa-l traiasca un negustor mic, dar CINSTIT, este intocmirea a 10 ordine de plata (celebrele OP-uri) reprezentand totalul sumelor pe care le platesti statului luna de luna ca intreprinzator ce te afli, cu salariat cu tot. Pana acum cateva luni, ordinele astea de plata se scriau de mana. Daca erai iute de condei, treaba iti lua intre 3-4 ore pe ceas, fiecare ordin avand trei file, care se completau “fata si verso�. Fiecare ordin reprezinta cate o plata facuta catre stat, mai precis catre trezorerie, pentru angajat, dar si pentru cel care angajeaza. Iata deci cate “biruri� trebuie sa plateasa statului cel care da unui om un loc de munca. Este vorba de 1) impozitul pe venit din salarii 2) contributia individuala de asigurari sociale - asigurati 3) contributia individuala de asigurari pentru somaj - asigurati 4) contributia pentru asigurari sociale de sanatate - asigurati 5) contributia de asigurari pentru accidente de munca si boli profesionale - angajator 6) contributia de asigurari sociale - angajator 7) contributia de asigurari pentru somaj - angajator 8) contributia pentru asigurari sociale de sanatate - angajator 9) contributia pentru concedii si indemnizatii de la PJ sau PF (0,75%) 10) comision catre Inspectoratul Teritorial de Munca (ITM). Ce ramane reprezinta, in sfarsit, salariu, pentru care fireste se intocmeste statul de plata.
“Declaratiile�, aceste Sapte minuni ale lumii... romaneSti!
Un alt gen de obligatii le reprezinta asa-numitele “declaratii�, pe proprie raspundere, prin care negustorul, indeobste numit “agentul economic�, isi asuma responsabilitatea pentru corectitudinea sumelor pe care le are de platit fata de diferite structuri administrative. Cu alte cuvinte, continutul ordinelor de plata se regaseste in cel al declaratiilor. Este vorba de 1. Declaratia lunara privind evidenta nominala a asiguratilor si a obligatiilor de plata catre bugetul asigurarilor sociale de stat care se depune la Casa de Pensii a Municipiului Bucuresti 2. Declaratie privind obligatile de plata la bugetul general consolidat care se depune tot lunar la Directia Generala a Finantelor Publice de sector. 3. Patru declaratii care privesc sistemul de asigurari sociale de sanatate, incluzand si Declaratie privind obligatiile de plata pentru concedii si indemnizatii 4. Declaratie privind evidenta nominala a asiguratilor si a obligatiilor de plata la bugetul asigurarilor pentru somaj depusa tot lunar la Agentia Municipala de Ocupare a Fortei de Munca. De mentionat ca toate aceste declaratii - sapte la numar - trebuie insotite de dischete, de regula, dar mai ales pentru siguranta preluarii continutului in sistemul informatizat, de cate doua dischete pentru fiecare tip de declaratie. In fine, un alt drum il faci la Inspectia Teritoriala de Munca, cu mentiunea ca de la inceputul anului aceste “vizite� se fac lunar, si nu trimestrial ca in 2005, unde depui copii dupa ordinele de plata ale comisionului datorat ITM, ale CAS-ului si cel al somajului, precum si copie dupa statul de plata. Ti se restituie doar statul de plata stampilat, semn ca ai trecut si pe aici. Tot luna de luna. Din luna februarie, se pare, ca sigur nu stie nimeni, se vor depune doar copii dupa ordinul de plata al comisionului si copie dupa statul de plata. Se pare, insa, ca una spune ITM, sediul central, si alta ITM, punct de lucru Giulesti. O situatie absolut tipica pentru climatul legislativ in care este obligat sa se miste micul intreprinzator.
Legislatia, mai schimbatoare decat damele
Sa ne oprim, din acest punct de vedere, asupra celebrelor declaratii pentru depunerea carora oamenii se calca-n picioare la cozi interminabile. Aceste declaratii sufera frecvente modificari, care ajung, fireste, greu la cunostinta celor care trebuie. Iar atunci cand ajung, deja sunt caduce, fiind din nou supuse unor noi modificari. In plus, aceste “interventii� pe text sunt ascunse in acte normative greoaie, care includ adesea modificari la modificari, si despre existenta carora afli mai curand din medii informale, de regula din discutiile inerente purtate pe la diversele cozi, formate in fata ghiseelor. Iata un argument mai mult decat elocvent pentru sustinerea celor afirmate. Din octombrie si pana acum au fost emise peste 20 de acte normative care modifica substantial regimul acestor relatii ale agentului economic cu diverse structuri ale administratiei publice. In cazul cel mai flagrant, cel al asigurarilor de sanatate, practic intregul sistem a fost reorganizat si nici in momentul de fata el nu a fost stabilizat, nu are o forma finala, anuntandu-se noi modificari de la o luna la alta. Modificari de substanta se mai anunta si la nivelul Inspectiei Muncii, prin introducerea unui nou regim de evidenta al “registrului salariatilor�, prin preluarea cartilor de munca in vederea verificarilor (in acest din urma caz, este vorba de 6-7 milioane asemenea documente) si altele. Oricum, domeniul legislativ este deschis tuturor surprizelor, in mod permanent si diabolic, nimeni nestiind cu precizie cand, unde pot sa apara ele, de ce maniera sunt, dar mai ales cu ce implicatii asupra micului investitor. Faptul ca o asemenea legislatie, putin zis, fluida bulverseaza viata micilor intreprinzatori o dovedesc, printre altele, haosul fara precedent, cozile interminabile, determinate de modificarile in sistemul asigurarilor de sanatate prin introducerea noului sistem de declaratii, precum si prin transferul fondului de concedii medicale si indemnizatii de la Ministerul Muncii la Ministerul Sanatatii.
Invarteli de nevoie, cu voie de la imparatie
Din timpul irosit pe la aceste ghisee, din nervii, cozile interminabile, lipsa informatiei, nestiinta completarii formularisticii, unii si-au facut deja o afacere bunicica. Exista deja consolidata o piata neagra a rezolvarii problemei. De pilda, depunerea unei declaratii din cele sapte costa 100.000 de lei. Consilierea in materie de contabilitate se plateste cu 1,5 milioane pe luna. De cand cu inmultirea “formularisticii�, costul serviciului a saltat cu 500.000 de lei. La ghisee, orice inspector de la finante ar vedea, daca ar vrea, fireste, cum o singura persoana depune vrafuri de astfel de declaratii. Adica are micul ei job. Pentru fiecare declaratie primeste cate o suta de mii. Statul nu se alege cu nimic! Statul sta deoparte in toata nebunia asta care inseamna o afacere mica pe cont propriu. Pe site-ul structurilor ministeriale privitoare la intreprinderile mici si mijlocii nu sunt mentionate in timp real modificarile care apar in legislatia la care facem referire. Nu exista un sistem oficial sau profesional prin care sa se asigure servicii de informare operativa, dar mai ales pe intelesul tuturor, asupra schimbarilor intervenite la nivelul legislatiei. Nu mai vorbesc de consultanta juridica, de consultanta financiar fiscala si contabila, asa cum exista in alte tari. Mai precis, pentru o suma accesibila micul intreprinzator sa poata apela la servicii profesionale de natura celor mentionate in cadrul unei relatii simple, dar legale. Lasat de capul lui sa se descurce, fiecare cum poate si cat poate, negustorul de se vrea cinstit ajunge sa se bucure dupa fiecare 25 ale lunii, termenul-limita pana la care poate face plati si depune declaratii si situatii, ca a biruit “dusmanul�, ca a depus toate actele, ca a platit tot ce a avut de platit, ca nu si-a pierdut stampilele, ca nu si-a pierdut capul, ca inca mai e viu. Cat despre afacerea in sine... poate luna viitoare, dupa ce o depune iar actele si declaratiile. Poate si-o gasi putin timp, si intre enspe drumuri si cozi cu nemiluita s-o ocupa si de afaceri.
_______________________________________
"WEBMASTERS TOP" "Producator vinuri nobile Free scripts for site
|
|
